Facebook Twitter

Fără biotehnologii, Africa va rămâne fără banane

  Probabil că există foarte puțini oameni în lume care nu sunt sunt consumatori, măcar ocazionali, de banane. Cu o producție anuală de 145 milioane de tone, în peste 130 de țări, și o valoare economică de 44,1 miliarde de dolari, bananele sunt cea de-a patra cultură alimentară din lume ca importanță. Asia constituie continentul de baștină al bananei, dar a fost importată încă de acum câteva secole atât în Africa, cât și în America Latină. În prezent reprezintă unul dintre elementele de bază ale securității alimentare pentru mai multe țări. Producția se împarte în mod echilibrat între cele trei continente cultivatoare. 20% din producția mondială de banane vine din Burundi, Rwanda, Republica Democratică Congo, Uganda, Kenya, și Tanzania. Ele sunt cultivate pe domenii mici, cu suprafețe cuprinse între  0,5 și 4 hectare. Doar 15% din producția mondială de banane este exportată în țările occidentale, ceea ce înseamnă că 85% din banane sunt cultivate de către micii fermieri pentru a fi consumate și vândute pe piețele locale și regionale.

Bananele servesc drept hrană de bază pentru 20 de milioane de oameni din Africa de Est și pentru 70 de milioane de oameni din Africa de Vest și Centrală. Drept consecință, Africa este extrem de dependentă în ceea ce privește veniturile populației, siguranța locului de muncă și hrana, de cultivarea bananelor. Trebuie să mai precizăm că, după unele evaluări, randamentele fluctuează în jurul valorii de nouă la sută din capacitatea potențială. Motivele țin atât de condițiile specifice ale zonelor, cum ar fi seceta și lipsa de nutrienți din sol, dar, mai ales, de multitudinea de boli și dăunători care atacă plantele. Aceste infectii pot duce la distrugerea parțială sau chiar totală a câmpurilor. Ciuperca Fusarium oxysporum  este una dintre cele mai mari amenințări pentru bananele tip Cavendish, destinate în principal exportului. Ca urmare a infestării cu acest fung, producția  de pe plantațiile cu mari suprafețe din  Asia și Africa de Sud-Est este în pericol, și amenință să conducă la oprirea complectă a exportului de banane. Alți agenți patogeni cu un impact semnificativ sunt ciuperca Mycosphaerella fijiensis , bacteria Xanthomonas campestris, virusuri, nematode și gărgărițele. Pentru ca în continuare să se poată garanta securitatea alimentară – și așa precară -  în Africa, Asia și America Latină, precum și exportul mondial de banane, există o nevoie urgentă de soiuri de banane îmbunătățite, cu un randament și o valoare nutritivă sporite , rezistente la dăunători și boli. În momentul de față, aceste soiuri îmbunătățite de banane sunt dezvoltate în primul rând, prin reproducere clasică (încrucișări), dar acest proces nu este deloc ușor și necesită mult timp. Cele mai frecvent consumate tipuri de banane sunt triploide (cu trei seturi de cromozomi), fără semințe și sterile. Procesul de selecție a plantelor parentale, încrucișările și selectarea celor mai buni urmași hibrizi ar dura, conform estimărilor preliminare cercetării, cel puțin 17 ani. De altfel, nu este sigur că, în noii hibrizi, trăsături cum ar fi gustul și aroma, vor fi întotdeauna identice cu cele ale soiurilor de banane actuale. Cealaltă cale pentru a introduce gene de rezistență la boli ar fi modificarea genetică prin intermediul biotehnologiilor. Aceste tehnici asigură nu numai soiuri noi, rezistente și care pot fi dezvoltate mai rapid, dar, de asemenea, garantează că noua specie va păstra toate caracteristicile originare. Mai mult decât atât: un număr de boli nu pot fi combătute decât prin modificări genetice. În cazul bacteriei Xanthomonas campestris, ca și a Banana Bunchy Virus Top, nu se cunoaște nici un soi de banane care să aibă o rezistență naturală. Ca atare, genele care să dea rezistență împotriva acestor boli, trebuiesc introduse de la alte specii. Argumentul major al celor care se opun tehnologiei de modificare genetică, și anume faptul că transgenele se pot răspândi incontrolabil în întreaga natură, nu se aplică în cazul bananelor. Dat fiind faptul că cele mai multe soiuri de banane sunt triploide, fără sâmburi, și sterile, genele noi, o dată încorporate în genomul bananei, nu mai pot fi propagate prin polen și, prin urmare, nu pot găsi drumul lor în natură într-un mod necontrolat. În cazul în care soluția care propune bananele modificate genetic nu va fi îmbrățișată, industria bananelor și producția alimentară locală din mari regiuni africane riscă să intre în colaps. O situație similară a avut loc cu papayadin  Hawai, în anii 1990. Infecția cu virusul papaya ringspot a amenințat cu dispariția  întregul sector care se ocupa cu producția acestui fruct. Sectorul public a dezvoltat un tip de papaya MG, rezistent la virus. Semințele au fost introduse pe piață în 1998, iar în 2000 producția de papaya în Hawaii, a ajuns, din nou,  la nivelul de dinaintea apariției virusului.   Mai multe despre acest subiect puteți găsi pe http://www.vib.be/en/about-vib/plant-biotechnews/Documents/FACT%20SERIES%20Bananas%20the%20green%20gold%20of 20the%20South.pdf

 
 
 
 
 
 

Abonează-te la Newsletter

Pentru a fi la curent cu ultimele știri și oferte, abonează-te la newsletter. Nu trimitem spam.