Opinie – 19 octombrie 2009

A aparut, relativ recent, o noua ONG cu activitate propagandistica agresiva, dogmatica. Aceasta este condusa de fostul coordonator al Grenpeace – d-l Gabriel Paun, care a transferat in actuala structura, odata cu propria-i persoana, si stilul acela inconfundabil, de minciuna inocenta, de agresivitate peste limita bunului simt, de propaganda a ignorantei in randul populatiei neavizate, de atac nejustificat si neavizat, la concluzii stiintifice temeinic fundamentate si la viitorul in sens unic al agriculturii, ca baza a alimentatiei omenirii. Telul acestei propagande este dublu: sa apere interesele unui grup de mari companii producatoare de pesticide, care pierd din obiectul de activitate odata cu aplicarea noilor biotehnologii, iar pe de alta parte, unul sumbru – intoarcerea omenirii catre habitatul paleolitic, printre ramurile copacilor.

Eu personal, il apreciez pe d-l Paun, pentru disciplina de care da dovada, fata de cei care s-a angajat, pentru  profesionalismul cu care isi aduce la indeplinire angajamentele, pentru curajul de a milita impotriva evidentelor, pentru perseverenta de a sustine dogme greu de explicat in secolul 21, pentru tupeul cu care abordeaza toate absurditatile ca lucruri firesti. Poate ca noi, care activam in structuri profesionale, patronale, sindicale, in lumea stiintifica, am dori sa avem oameni care sa militeze atat de atasat si cu atata perseverenta si hotarare, dar pentru scopuri firesti, normale pentru o societate civilizata, in spiritul evolutiei specifice mileniului trei, oferind unei asemenea atitudini si propagande ceea ce i se cuvine – o replica pe masura. Si trebuie s-o facem, caci altfel, o lume neavizata devine prada unui asemenea atac fara scrupule.

Din pacate, trebuie sa constatam ca parte infima, dar existenta, din lumea stiintifica, importanta parte a lumii politice nationale si europene, militanti de ocazie asa zisi “naturisti”, dau tonul in aceasta disputa, care desi nu are pondere, intarzie aplicarea in productie a unor cercetari biotehnologice, de maxima importanta pentru viitorul agriculturii. Zilele trecute, o actiune initiata de Agent Green (ONG-ul in speta), in colaborare cu un fermier canadian “laureat” al unui premiu… alternativ, s-ar fi bucurat de o gazduire prestigioasa, daca LAPAR si Agrobiotechrom, n-ar fi semnalat institutiei in cauza, pericolul de atentat la tinuta sa academica. Actiunea a fost anulata, dar asa cum il cunosc pe d-l Paun, acesta va gasi si alte piste de naivitate, pentru a-si derula obiectivele.

Problema este una de fond si de mare importanta pentru economia nationala si pentru viitorul potentialului agricol al Romaniei. Cu cat vom taragana deciziile majore, privind viitorul agriculturii, cu atat sansele noastre se reduc: pierd agricultorii (nu cei pe care in mod mincinos ii reprezinta d-l Paun), pierde tara. Cu trei ani in urma, conducerea ministerului agriculturii, in colaborare cu cei de la mediu (deh!… naturisti), au facut sluj in fata unei cerinte europene si au eliminat din cultura, soia ameliorata genetic(folosesc acest termen intrucat insasi “modificarea” este, in perceptia unora, o monstruozitate). Aproape jumatate de milion de hectare de soia a disparut din cultura, aproape cam tot atatea tone de srot de soia se importa si atentie: provine tot din soia ameliorata genetic, numai ca o platim unor tari care au luat decizii importante in domeniu. Ce am castigat? Ca sa cultivam soia conventionala – cu un potential mult redus – la gradul de imburuienare existent, sunt necesare cateva tratamente cu substante foarte agresive asupra mediului, cu cheltuieli aproape duble si cu o productie mult diminuata. Rezultat: suprafata de soia, la nivelul intregii tari, s-a redus la circa treizeci de mii de hectare, total nesemnificativ pentru necesarul de crestere a sectorului zootehnic. Pretul srotului de soia s-a triplat in aceasta perioada, cu influienta directa asupra balantei de plati a Romaniei si evident, asupra buzunarului agricultorului.

Cam asa se prezinta situatia si in cazul celorlalte culturi, care pot primi beneficiul cercetarii biotehnologice.

Exista tari care nu au contat in balanta mondiala a productiei agricole, decat pentru consumul propriu si care in acest moment se afla in topul mondial al producatorilor de soia, porumb, bumbac, etc. Noi si altii ca noi (Europa importa aproape 40 milioane de tone), participam la progresul acestora, platindu-le produse pe care putem sa ni le producem singuri. Guvernele noastre au fost si sunt iresponsabile fata de prezentul si viitorul agriculturii tarii, fata de soarta cetatenilor acestei tari. Este mai usor sa te ascuzi in spatele unor manifestari si actiuni pauniste, decat sa adopti, cu curaj si responsabilitate, decizii si politici, in spiritul cerintelor de viitor, pentru o agricultura cu un asa potential.

Este necesar ca opinia publica, oamenii de rand, sa fie informati, in termenii lor, ca transformari genetice au existat si vor exista, ca insusi omul, in evolutia sa, a suferit numeroase transformari de natura genetica, devenind ceea ce este astazi, ca lumea in evolutia sa, are nevoie de stiinta aplicata, pentru a sustine o nevoie in crestere, de consum si civilizatie, ca este o himera sa vrei progres si civilizatie, dar sa impui intoarcerea in copac.
Institutiile statului trebuie sa adopte urgent o atitudine transanta si responsabila, sa intocmeasca programe de informare corecta a populatiei si sa inscrie agricultura pe traseul firesc, al viitorului. Pana nu e prea tarziu.

19 octombrie 2009
Marcel Cucu