Extrase din Hotărârea Curţii Supreme a Canadei

Percy Schmeiser şi Schmeiser Enterprises Ltd. contra Monsanto Canada Inc. şi compania Monsanto
   

21 mai 2004

   Par. 1. – Acest caz priveşte o exploataţie agricolă comercială, de mari dimensiuni, care a cultivat rapiţă canola care conţine o celulă şi o genă patentate, fără să fi obţinut autorizaţie sau permis în acest sens. Problema principală este dacă prin acest fapt, această societate a încălcat Legea Patentelor. Considerăm că acest lucru s-a întâmplat.

Par. 2. – Prezentând modul în care am ajuns la această concluzie, dorim să subliniem, de la început, că prezentul caz nu priveşte descoperirea întâmplătoare de către agricultori a unor plante patentate „purtate de vânt” pe terenurile sau în culturile lor.

Par. 6. – Schmeiser nu a achiziţionat rapiţă Roundup Ready niciodată şi nici nu a obţinut autorizaţie pentru a o însămânţa. Cu toate acestea, în 1998, testele au evidenţiat că 95-98% din cei 1000 de acri ai săi, cultivaţi cu rapiţă canola, erau plante Roundup Ready. […] Judecătorul procesului a constatat că „nici una din sursele sugerate [propuse de Schmeiser] nu a putut oferi o explicaţie satisfăcătoare referitoare la concentraţia sau întinderea rapiţei Roundup Ready de calitate comercială” a cărei prezenţă s-a constatat în cultura d-lui Schmeiser.

Par. 10. – În 1996, aproximativ 600 de agricultori canadieni au însămânţat acest tip de rapiţă canola Roundup Ready, pe o suprafaţă de 50000 acri. Până în anul 2000, aproximativ 20000 de agricultori au însămânţat între 4,5 şi 5 milioane de acri – aproape 40 la sută din totalul culturii de rapiţă canola din Canada.

Par. 14. – Judecătorul procesului a constatat valabilitatea patentului. El a constatat, totodată, că acesta nu încalcă Legea Drepturilor Amelioratorilor de Plante. Judecătorul a respins, totodată, argumentul conform căruia celula şi gena erau nepatentabile pentru că pot fi reproduse fără intervenţie sau control uman.

Par. 15. – Plaja de acoperire a patentului este în mare măsură lipsită de controverse.

Par. 17. – Toată lumea este de acord că Monsanto nu a reclamat protecţie pentru planta modificată în sine, ci, mai degrabă, pentru genele şi celulele modificate din care este formată aceasta.

Par. 22. – Acest caz este diferit de cel al lui Harvard Mouse, în care patentul refuzat era pentru un mamifer. […] Constatarea faptului că o genă şi o celulă sunt patentabile este consecventă atât cu deciziile majoritare, cât şi cu cele minoritare din cazul Harvard Mouse.

Par. 62. – În toamna anului 1997, dl. Schmeiser a recoltat rapiţa canola Roundup Ready de pe lotul de 3 acri unde aplicase Roundup. Nu a vândut cantitatea recoltată. În schimb, a separat-o şi a depozitat-o pe perioada iernii, în remorca unui camion acoperită cu o prelată.

Par. 63. – În luna martie 1998, Monsanto l-a vizitat pe dl. Schmeiser şi i-a adus la cunoştinţă opinia conform căreia acesta cultivase rapiţă canola Roundup Ready fără autorizaţie. În ciuda acestui fapt, dl. Schmeiser a dus recolta pe care o păstrase în camion la o unitate de tratare a seminţelor şi a efectuat o tratare a acesteia pentru a o utiliza ca sămânţă. Odată tratată, nu mai putea avea nici o altă utilizare. Dl. Schmeiser a însămânţat seminţele tratate în nouă câmpuri totalizând aproximativ 1000 acri.

Par. 64. – Au fost prelevate numeroase probe, unele în urma emiterii unui mandat judecătoresc, altele fără mandat, din plantele de rapiţă canola care au rezultat din aceste seminţe. O serie de teste independente, efectuate de diferiţi experţi, au confirmat faptul că rapiţa canola însămânţată şi cultivată de dl. Schmeiser în 1998 prezenta o pondere de 95-98 la sută de plante rezistente la Roundup Ready. Numai un test de cultură cu ciclu de dezvoltare complet, efectuat de dl. Schmeiser pe terenul lui în 1999 şi de către dl. Friesen, pe eşantioane furnizate de dl. Schmeiser, nu au confirmat acest rezultat.

Par. 66. – Întrebarea era cum anume s-a ajuns ca o concentraţie de Roundup Ready de rapiţă canola cu o atât de mare puritate să crească pe terenul apelantului în 1998. Judecătorul cazului a respins sugestia conform căreia aceasta era rezultatul unor seminţe purtate de vânt sau aduse în mod inadvertent pe terenul apelantului.

Par. 68. – […] conform constatărilor judecătorului cazului, este clar că apelanţii [dl. Schmeiser] au păstrat, însămânţat, recoltat şi vândut producţia rezultată din plantele care conţin gena şi celula patentate de Monsanto.

Par. 71. – […] prima întrebare – şi fundamentală – este dacă Monsanto a fost privată în întregime sau parţial, direct sau indirect de beneficiul deplin care decurge din monopolul pe care i-l conferă patentul. Răspunsul este „da”.

Par. 78. – […] legea patentelor, care datează de o sută de ani, stipulează faptul că în cazul în care activitatea comercială sau de afaceri a pârâtului implică un obiect pentru care partea patentată este o componentă semnificativă sau importantă, se stabileşte faptul că este vorba de o încălcare. A spune că obiectul respectiv, care a fost utilizat, nu era patentat, ci doar una din componentele acestuia, nu constituie un argument de apărare valabil.

Par. 82. – […] „preluarea elementului esenţial al invenţiei […] este ceea ce constituie un act de încălcare” şi faptul că prin cultivarea şi vânzarea recoltei Roundup Ready, dl. Schmeiser a preluat această invenţie. Prin urmare, în optica judecătorului, „faptul că acea cultură a fost tratată cu Roundup sau nu […] nu [este] important.”

Par. 84. – Că fermierul tratează cultura cu ierbicid Roundup sau nu, cultivarea rapiţei canola care conţine genele şi celulele patentate furnizează o utilitate „în aşteptare/de rezervă”. Agricultorul beneficiază de acest avantaj de la început, iar dacă sunt motive să trateze ulterior, el poate face aşa ceva.

Par. 85. – Deşi nu prezintă obiectul direct al acestui caz, cultivarea rapiţei canola Roundup Ready prezintă, de asemenea, ocazii viitoare de obţinere a unui venit prin „livrarea produsului în saci maron” altor agricultori care nu sunt dispuşi să plătească taxa de autorizare, privând astfel firma Monsanto de monopolul integral asupra acestui produs.

Par. 86. – Faptul că se cunoaşte un caz de încălcare nu constituie neapărat o componentă a încălcării. Însă comportamentul unui pârât în cazul sesizării invenţiei patentate poate ajuta la respingerea prezumţiei de utilizare care decurge din deţinerea produsului.

Par. 87. – Totuşi, în acest caz, apelantul [Schmeiser] a cultivat în mod activ rapiţa canola care conţine invenţia patentată, ca parte din activitatea lui de afaceri. Dl Schmeiser s-a plâns de faptul că plantele iniţiale au ajuns pe terenul lui fără ca dânsul să intervină în acest sens. Totuşi, nu a explicat deloc de ce a tratat cu Roundup pentru a izola plantele Roundup Ready pe care le-a găsit pe terenul lui, de ce apoi a recoltat plantele şi a segregat sămânţa; de ce le-a păstrat pentru însămânţare; de ce le-a însămânţat şi de ce, prin propria selectare, a ajuns să aibă 1030 acri de rapiţă canola Roundup Ready, care l-ar fi costat 15000$.

Par. 92. – Conform prezentei legi, o invenţie din domeniul agriculturii impune protejarea acesteia la fel ca invenţiile din domeniul ştiinţei mecanice. Acolo unde Parlamentul nu a considerat că trebuie să facă distincţia dintre invenţiile legate de sectorul vegetal şi alte invenţii, nici tribunalele nu ar trebui să facă acest lucru.

Par. 95. – […] apelantul susţine că în cazul de faţă, tribunalul ar trebui să acorde o scutire de la calificarea de încălcare „martorilor nevinovaţi”. Răspunsul simplu la acest argument este că pe baza faptelor constatate de către judecătorul procesului, dl. Schmeiser nu a fost un martor nevinovat, ci a cultivat în mod activ rapiţa canola Roundup Ready.

Link la procesul Curţii Supreme:
http://www.lexum.umontreal.ca/csc-scc/en/rec/html/2004scc034.wpd.html