Mit şi realitate

Siguranta
Consumatorii si piata
Mediul inconjurator
Tari in curs de dezvoltare

SIGURANŢĂ

Mit: Biotehnologia modernă este în mod inerent diferită de ameliorarea convenţională a plantelor şi implică mai multe riscuri

Realitate: Biotehnologia modernă reprezintă o perfecţionare extremă a tehnicilor care au fost utilizate de mii de ani pentru ameliorarea plantelor. Principala diferenţă este că biotehnologia modernă este mult mai precisă iar gama de caractere care poate fi utilizată pentru îmbunătăţirea caracteristicilor plantelor este mult mai largă decât în cazul ameliorării convenţionale.
Multe organisme ştiinţifice cu autoritate în domeniu – incluzând aici Academiile Naţionale de Ştiinţe – au ajuns la aceeaşi concluzie, şi anume că plantele de cultură îmbunătăţite prin utilizarea biotehnologiilor moderne sunt la fel de sigure ca plantele de cultură îmbunătăţite prin metode clasice de ameliorare.
Un exemplu de sporire a siguranţei este o plantă de cultură îmbunătăţită prin biotehnologie care poate să diminueze riscul expunerii la toxine care apar în mod natural. Cercetările au demonstrat că porumbul Bt combate efectele produse de dăunătorul Heliothis zea, al cărui atac favorizează producerea micotoxinelor.. Prin urmare, protecţia împotriva Heliothis zea diminuează gradul de risc al apariţiei fumonizinei, care se pare că are legătură cu apariţia cancerului de esofag la oameni.
Datorită gradului avansat de cunoaştere şi controlului extrem de minuţios, plantele şi alimentele produse pe baza biotehnologiilor moderne pot fi chiar mai sigure decât cele produse prin metode convenţionale de ameliorare. Deoarece caracteristicile care sunt transferate prin utilizarea biotenologiei moderne sunt mai puţin numeroase şi chiar mai previzibile decât atunci când este utilizată hibridarea, oamenii de ştiinţă înţeleg mai bine modificările care sunt induse şi sunt într-o mai mare masură capabili să evalueze gradul de siguranţă.

Mit: Alimentele create prin utilizarea de biotehnologii conţin gene, în timp ce alimentele derivate din plante ameliorate în mod tradiţional nu conţin gene

Realitate: Toate alimentele integrale, fie ele culese din flora sălbatică fie recoltate de pe câmp, conţin gene, care sunt descompuse în procesul de digestie. Genele asigură instrucţiunile necesare pentru creşterea plantei şi determină caracteristicile plantei şi tipul de hrană produs. De mii de ani, omenirea modifică harta genetică a plantelor – mai recent prin biotehnologia modernă – pentru îmbunătăţirea caracteristicilor lor. Aceste modificări au avut drept rezultat culturi mai rezistente, cu randamente mai mari şi calităţi nutritive superioare.

Mit: Carnea, laptele şi ouăle de la păsările şi animalele furajate cu plante ameliorate prin biotehnologii nu sunt la fel de sigure ca produsele similare provenite de la animale şi păsări hrănite cu plante furajere produse prin metode convenţionale

Realitate: Probele ştiinţifice vin în sprijinul siguranţei produselor carne, lapte şi ouă provenite de la animalele hrănite cu plante ameliorate pe baza biotehnologiei. Dr. Jimmy Clark, profesor de zootehnie la Universitatea din Illinois la Urbana-Champaign, a raportat rezultatele a 23 de studii asupra animalelor hrănite cu plante ameliorate pe baza biotehnologiilor.
Aceste studii independente au descoperit că culturile furajere ameliorate pe baza biotehnologiilor sunt la fel de sigure ca şi culturile ameliorate prin metode convenţionale. Acest studiu confirmă o analiză efectuată mai înainte de Federaţia Societăţilor Ştiinţifice Zootehnice (FASS) – reprezentând peste 10.000 de oameni de ştiinţă din domeniul zootehnic, al lactatelor şi avicol – care au ajuns la concluzia că valoarea nutritivă şi siguranţa cărnii, laptelui şi oălor de la animalele hrănite cu furaje convenţionale sau furaje bazate pe biotehnologie este aceeaşi.
La concluzii similare au ajuns alte numeroase studii efectuate de cercetători de pe toate meridianele, între care, foarte recent, cel publicat în martie 2009 de Universitatea Tehnică (TU) din Munchen, conform căruia vacile hrănite cu porumb modificat genetic (MON 810) dau lapte obişnuit, identic cu cel produs de animalele hranite cu porumb convenţional.

Mit: Testele de siguranţă a alimentelor produse pe baza biotehnologiilor, realizate sau sponsorizate de firmele de biotehnologie, sunt nesigure şi servesc propriilor scopuri

Realitate: Este important să remarcăm că, în timp ce firmele sunt responsabile cu realizarea testării de siguranţă, rezultatele acestor teste sunt revizuite de experţii ştiinţifici la agenţiile de reglementare corespunzătoare. Aceste analize ale agenţiilor sunt extrem de riguroase şi funcţionează sub forma unei analize paralele.
Comisii ştiinţifice independente de prestigiu au revizuit de asemenea cercetarea ştiinţifică asupra culturilor şi alimentelor produse pe bază de biotehnologie, şi nu au descoperit vreo dovadă că alimentele produse prin utilizarea biotehnologiilor ar fi nesigure.
Mai mult, cercetările independente au determinat că alimentele produse pe baza biotehnologiilor moderne sunt la fel de sigure ca cele pe baza plantelor ameliorate prin metode convenţionale. Au fost realizate studii de furajare a animalelor ca parte a evaluărilor toxicologice pe diferite culturi îmbunătăţite prin biotehnologii şi acestea nu au relevat vreun efect negativ. De exemplu, roşiile produse prin biotehnologie au fost date ca hrană şoarecilor în cadrul unui studiu realizat la Institutul de Stat pentru Controlul Calităţii Produselor Agricole din Wageningen, Olanda. Deşi şoarecii au consumat echivalentul a 13 roşii proaspete zilnic, nu au fost observate efecte nocive (un consum mai mare ar fi fost toxic datorită nutrienţilor obişnuiţi existenţi în această legumă, cum ar fi potasiul).

Mit: Alimentele produse pe baza biotehnologiilor vor introduce noi substanţe alergene  în alimente, expunând la risc pe oamenii susceptibili

Realitate: Toţi alergenii alimentari cunoscuţi sunt proteine, dar un mic număr de proteine sunt alergene. Sursele obişnuite de alergeni alimentari includ alimente consumate pe scară largă cum ar fi laptele, ouăle, grâul, peştele, alunele de pădure, arahidele şi soia.
Biotehnologia este, de asemenea, folosită de cercetători pentru înlăturarea substanţelor alergene din alimente. Orezul experimental a fost deja modificat prin biotehnologie pentru a înlătura proteinele alergene, şi sunt în curs cercetări pentru înlăturarea sau neutralizarea proteinelor alergene din alte alimente, cum ar fi arahidele. Dezvoltarea în viitor a unor alimente libere de alergeni poate extinde gama de alimente sănătoase disponibile pentru cei care suferă de alergii.

Mit: Cartofii modificaţi prin biotehnologie au avut efecte dăunătoare atunci când au fost administraţi şobolanilor

Realitate: Un studiu unic realizat de Arpad Pusztai şi S.W-B. Ewen a sugerat că acei cartofi modificaţi pentru a produce o proteină numită lectină au produs efecte neaşteptate asupra sănătăţii şobolanilor. S-a demonstrat că aceşti cartofi prezintă modificări majore în compoziţia substanţelor nutritive, cauzate de introducerea lectinei.
De la publicarea sa în jurnalul “Nature”, acest studiu a atras un volum mare de critică din partea comunităţii ştinţifice, iar rezultatele sale nu au fost repetate. Jumătate din persoanele care au revizuit studiul nu au fost de acord cu publicarea sa, iar o parte din criticile aduse de autori nu au fost incluse în versiunea publicată. După analiza acestui studiu, o comisie de la British Royal Society a determinat că acesta a “avut multe deficienţe în ceea ce priveşte forma, execuţia, şi analiza, şi că nu se poate trage nici o concluzie pe baza sa”.
Multe explicaţii plauzibile ale modificărilor fiziologice raportate în acest studiu – dacă sunt confirmate – există şi nu au nimic de-a face cu tehnicile biotehnologiei moderne. Printre explicaţii se numără în primul rând condiţiile de dietă împuse şoarecilor şi prezenţa lectinei, care este un insecticid puternic.
În ciuda naturii contestate şi contestabile a rezultatelor cercetării, dezvoltarea acestui tip de cartof transgenic a fost sistată. În mod similar, în fiecare an, amelioratorii convenţionali produc noi varietăţi care se descoperă că produc toxine în mod natural, care ar putea fi vătămătoare pentru sănătatea omului. Aceste varietăţi sunt eliminate, astfel încât nu vor intra niciodată în lanţul alimentar.

Mit: Alimentele dezvoltate prin biotehnologie nu au aceeaşi valoare nutritivă cu alimentele convenţionale la care sunt utilizate metode clasice de ameliorare

Realitate: Cercetarea independentă a indicat componenţa nutriţională a produselor pe bază de biotehnolgie, fiind echivalentă cu cea a alimentelor convenţionale.
Cercetările în curs explorează modalităţi de sporire a conţinutului nutritiv al alimentelor care utilizează metode ale biotehnologiei. De exemplu, cercetătorii încearcă să sporească conţinutul în antioxidanţi, vitamine şi minerale din alimente, şi să îmbunătăţească gradul de absorbţie şi utilizare a substanţelor nutritive consumate din alimente. Produsele alimentare cu aceste avantaje se află încă în faza de cercetare, prin urmare vor mai trece încă mulţi ani până vor ajunge pe piaţă, dar prezintă avantaje deosebite, care sunt dorite de consumatori.

↑ Sus ↑
CONSUMATORII SI PIATA

Mit: Vor mai trece mulţi ani până ce alimentele produse prin biotehnologie se vor putea găsi pe rafturile magazinelor alimentare

Realitate: În prezent, cel puţin 60-70% din alimentele aflate pe rafturile magazinelor alimentare conţin ingrediente derivate din plante, cum ar fi porumbul, soia, sau rapiţă, care au suferit modificări bazate pe biotehnologii. Aceste ingrediente sunt în mod semnificativ echivalente cu ingredientele derivate din culturi ameliorate prin metode tradiţionale. De la introducerea lor la mijlocul anilor 1990, culturile ameliorate prin metodele biotehnologiei pentru rezistenţă la dăunători şi tolerante la erbicide au fost rapid adoptate de fermierii americani. În anul 2008, 20% din rapiţă, 24% din porumb, 46% din bumbac şi 70% din soia cultivate în lume erau varietăţi îmbunătăţite pe baza biotehnologiilor moderne. De la introducerea alimentelor bazate pe biotehnologie cu aproape un deceniu şi jumătate în urmă, testările şi reglementările riguroase au asigurat că aceste alimente sunt sigure pentru hrana oamenilor sau mai sigure decât alimentele pe care le consumăm de secole.

↑ Sus ↑

MEDIUL INCONJURATOR

Mit: Plantarea pe scară largă a culturilor tolerante la erbicide va conduce la utilizarea crescută a erbicidelor vătămătoare şi la dezvoltarea buruienilor tolerante la erbicide

Realitate: Crearea de culturi rezistente la la erbicidul glifosat permit fermierilor să combată buruienile în mod mai eficient. În prezent, glifosatul este mai puţin periculos pentru mediul înconjurător decât alte erbicide utilizate in mod obişnuit. Se degradează rapid în sol şi în apa freatică, are toxicitate scăzută şi este vătămător doar pentru plante, nu şi pentru mamifere, făcându-l sigur pentru viaţa sălbatică de pe lângă câmpurile unde sunt cultivate plantele de cultură şi pentru oamenii care îngrijesc şi consumă aceste plante. Mai mult, culturile tolerante la erbicide permit sistemul de lucrare a solului în absenţa arăturii, o practică care reduce în mod semnificativ pierderea de apă şi eroziunea solului.
Conform Centrului Naţional pentru Politică Alimentară şi Agricolă al SUA, introducerea bumbacului rezistent la insecticid a condus la semnificativ mai puţine aplicări de pesticide. Deşi utilizarea erbicidului glifosat a crescut, utilizarea sa a fost compensată de o reducere a utilizării de erbicide mai toxice mai persistente, conducând la o scădere globală a utilizării erbicidelor.
Expunerea la un erbicid întotdeauna implică riscul ca buruiana vizată să dezvolte rezistenţă, iar erbicidul glifosat nu reprezintă o excepţie. În condiţii adecvate, culturile agricole pot suferi o polenizare incrucişată cu rudele lor sălbatice care cresc în apropiere, dar transferul de gene este extrem de rar atunci când speciile nu sunt înrudite. Până în prezent nu există vreun caz documentat de vreo “superburuiana” care s-a dezvoltat prin folosirea erbicidului glifosat utilizată în conjuncţie cu culturile tolerante la acest erbicid. De fapt, în revista “Nature” a fost publicat un studiu care a examinat, pe o perioadă de 10 ani, rezistenţa culturilor care au fost ameliorate prin biotehnologie pentru toleranţă la erbicide si protecţie împotriva insectelor, dar care au fost lăsate să crească alături de culturile nemodificate. Studiul a fost realizat de Michael J. Crawley şi colegii de la Imperial College din Anglia. Cercetarea a examinat soia, rapiţa pentru ulei (canola), cartofii, porumbul şi sfecla de zahăr, şi a ajuns la concluzia că plantele tolerante la erbicide şi cu protecţie incorporată împotriva insectelor nu supravieţuiesc mai bine în sălbăticie decât culturile nemodificate.
Toleranţa la erbicide şi rezistenţa la insecticide este o problemă comună în mediile agricole, necesitând dezvoltarea unor practici de management a culturilor şi dezvoltarea unor erbicide noi, de obicei prietenoase pentru mediul înconjurător. Utilizarea culturilor tolerante la erbicide dezvoltate prin practicile biotehnologiei nu pune probleme pe care fermierii să nu le fi avut şi rezolvat în trecut.

Mit: Cultivarea pe scatră largă a porumbului “Bt” reprezintă o ameninţare serioasă la adresa Fluturelui mare (Danais chrysippus)

Realitate: Culturile “Bt” rezistente la insecte incorporează gene de la microbul din sol Bacillus thuringiensis, care le permite să producă proteine (endotoxine) care le protejează de anumite insecte – de exemplu Pyrausta nubilalis, Heliothis zea, Pectinophora gossypiella, Heliothis virescens şi gândacul de Colorado. Proteinele nu sunt vătămătoare pentru majoritatea altor insecte, oameni şi animale şi au fost utilizate fără probleme de către fermierii care practică agricultura ecologică în formulele de stropire de mulţi ani.
Proteina Bt exprimată în porumbul Bt este de mult cunoscută pentru toxicitatea sa pentru omizile fluturilor, incluzând Fluturele Mare, o rudă a insectelor vizate. Criticii biotehnologiei au folosit în interesul lor două studii de laborator care au demonstrat acest lucru; aceste studii sugerează că porumbul Bt reprezintă o ameninţare serioasă la adresa populaţiilor de fluturi mari din cadrul vietii sălbatice. Totuşi, studiile în teren indică faptul că ameninţarea la adresa populaţiilor de fluturi mari este destul de scăzută.

↑ Sus ↑

NAŢIUNI ÎN CURS DE DEZVOLTARE

Mit: Biotehnologia agricolă nu va aduce avantaje ţărilor în curs de dezvoltare

Realitate: Se estimează că, astăzi, aproximativ 840 milioane de oameni nu au acces la alimente suficiente. Mai mult, conform datelor de la Biroul de Recensământ al SUA, populaţia lumii în prezent este de 6 miliarde şi se aşteaptă să crească la aproximativ 9 miliarde până în anul 2050. Pe măsură ce creşterile rapide ale producţiei de alimente determinate de “Revoluţia verde” încep să se uniformizeze iar disponibilul de teren arabil scade, cererea in creştere de alimente şi fibre, care vine în mare măsură din partea ţărilor în curs de dezvoltare, va trebui satisfăcută in primul rând pe seama creşterii randamentelor.
Academia Naţională de Ştiinte, împreună cu alte şase organizaţii ştiinţifice internaţionale, a realizat recent un raport care discută rolul biotehnologiei în satisfacerea nevoilor alimentare  ale populaţiei mondiale în creştere. Concluzia acestuia este că “tehnologia modificării genetice, împreună cu realizările importante din alte domenii, ar trebui utilizată pentru creşterea producţiei de alimente de bază, ar trebui să îmbunătăţească eficienţa producţiei, să reducă impactul agriculturii asupra mediului înconjurător şi să asigure accesul micilor fermieri la hrană.”
Situaţia culturilor biotehnologice pe anul 2008, analizată pe larg în documentul ISAAA Brief 39 (http://www.isaaa.org), arată că, în urma obţinerii unor beneficii consecvente şi substanţiale, atât pe plan economic, dar şi din punctul de vedere al protecţiei mediului şi bunăstării, din ce în ce mai mulţi agricultori – mari, mici şi săraci – au continuat să cultive plante biotehnologice, ajungându-se la cifra-record de 13,3 milioane şi determinând astfel o creştere semnificativă a suprafeţei însămânţate cu acest tip de culturi. Tot în acest an au fost înregistrate progrese şi pe alte planuri importante, observându-se o creştere remarcabilă a numărului de ţări care au cultivat plante biotehnologice (25); un progres substanţial a fost înregistrat în Africa, unde agricultura se confruntă cu cele mai mari probleme; s-a constatat o creştere a ratei de adoptare a caracteristicilor genetice cumulate şi a fost introdus în cultură un nou soi biotehnologic. Aici, numărul ţărilor a crescut de la una singură în 2007 (Africa de Sud), la trei, în 2008, noile ţări cultivatoare de plante biotehnologice fiind Burkina Faso (bumbac) şi Egiptul (porumb).
Bolivia a devenit cea de-a noua ţară din America Latină care a adoptat culturi biotehnologice (soia RR®).
Suprafaţa mondială de culturi biotehnologice a continuat să crească puternic în 2008, pentru cel de-al treisprezecelea an consecutiv – şi anume, cu 9,4 la sută (10,7 milioane ha), ajungând la 125 milioane ha, respectiv la 166 milioane ha „cu caracteristici”, reprezentând o creştere de 15 la sută (22 milioane ha) a suprafeţei mondiale „cu caracteristici”. Creşterea de 74 de ori a acestei suprafeţe (în ha), începând din 1996, face din culturile biotehnologice tehnologia agricolă cel mai rapid adoptată până acum.
Dezvoltarea unui tip de orez Golden Rice îmbogăţit cu beta caroten şi fier va contribui la combaterea deficienţei de vitamina A la milioane de oameni din întreaga lume. În viitor, vor fi dezvoltate noi soiuri ale plantelor de cultură existente care vor reduce impactul asupra mediului înconjurător şi vor spori producţiile medii. Oamenii de ştiinţă lucrează chiar la realizarea de alimente care să contribuie la prevenirea sau vindecarea unor boli cum ar fi holera sau diareea, care sunt printre principalele cauze ale mortalităţii infantile în ţările în curs de dezvoltare.
Producţiile medii scăzute contribuie de asemenea la deficitul de alimente în ţările în curs de dezvoltare. Biotehnologia poate remedia acest neajuns prin crearea de plante care să reziste la atacul insectelor şi dăunătorilor virali. De exemplu, un nou soi de cartof dulce realizat de Monsanto şi Institutul de Cercetări Agricole din Kenya rezistent la virusul pătării este în prezent introdus în Africa. Biotehnologia a fost de asemenea utilizată pentru “imunizarea” plantelor de papaia la un virus care produce leziuni circulare ale plantei şi care a devastat producţia în Hawaii. Această tehnică este acum folosită pentru a proteja culturile valoroase de papaia şi cucurbitacee din Asia de Sud-Est, India, Pacificul de Sud şi Australia. Alimentele cu perioadă extinsă de păstrare a prospeţimii pot de asemenea reduce pierderile datorate alterării.
Aşa cum s-a exprimat fostul preşedinte Jimmy Carter, “Biotehnologia nu este un inamic. Foamea este.” Împreună cu alte forme de intervenţie, realizările din domeniul biotehnologiei pot contribui la satisfacerea cerinţelor de hrană a populaţiei din întreaga lume.

Mit: Orezul Auriu (Golden Rice) este considerat un beneficiu pentru ţările în curs de dezvoltare, dar un om trebuie să consume atât de mult Orez Auriu în fiecare zi pentru a atinge nivelul suficient de vitamina A încât aceasta nu este o metodă eficientă de a remedia o deficienţă serioasă de vitamina A.

Realitate: Deficienţa severă de vitamina A, care îi face pe oameni vulnerabili la infecţii şi pierderea vederii, este o problemă serioasă în multe regiuni ale lumii în care orezul este produsul principal în dietă. Conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, aproximativ 100-140 milioane de copii sunt afectaţi de deficienţa de vitamina A.
Orezul Auriua fost creat pentru a remedia deficienţa de vitamina A asigurând organismului beta-caroten (care este transformat în organism în vitamina A) într-o dietă alimentară în care în mod normal acesta lipseşte. Se estimează că aproximativ una până la una şi jumătate ceşti (echivalentul a 300 de grame) de Orez Auriu fiert ar fi de ajuns pentru satisfacerea a 20-40% din “necesarul recomandat” de vitamina A; această cantitate ar putea remedia deficienţele din dieta copiilor săraci din întreaga lume. Se aşteaptă ca Orezul Auriu să crească concentraţia de vitamina A din laptele matern, care este o sursă importantă de vitamina A pentru sugari.
Nu se cunoaşte cât de bine sunt absorbiţi nutrienţii din alimente (biodisponibilitatea) de către oamenii malnutriţi. Prin urmare, înainte de a distribui Orezul Auriu ţărilor în curs de dezvoltare, Institutul de Cercetări Internaţionale pentru Orez realizează studii de biodisponibiltate pentru Orezul Auriu. Trebuie realizate de asemenea studii de nutriţie pe oamenii cu deficit de vitamina A.

Mit: Ar fi mai uşor şi mai ieftin să se administreze suplimente de vitamina A oamenilor cu deficit de această vitamină

Realitate: Suplimentarea este doar una din intervenţiile tradiţionale folosite pentru combaterea deficienţei de vitamina A – fortificarea alimentelor, diversificarea dietei, combaterea bolilor infecţioase, şi ameliorarea plantelor sunt de asemenea importante. Deşi aceste metode sunt folosite de decenii, în fiecare an se estimează că 250.000-500.000 de copii orbesc, iar jumătate dintre aceştia mor la un interval de până la 12 luni după pierderea vederii. Strategiile de suplimentare nu avantajează pe mulţi care au nevoie de intervenţie deoarece în ţările lor lipseşte infrastructura adecvată de distribuţie. Orezul Auriu oferă un nou instrument viabil care va complementa (nu va suplimenta) alte metode de intervenţie prin asigurarea unei surse de beta caroten produse pe plan local pentru familiile de fermieri din multe ţări în curs de dezvoltare.
Trebuie de asemenea să recunoaştem că biotehnologia este folosită pentru asigurarea unei nutriţii îmbunătăţite şi prin alte plante de cultură principale, nu numai orez. Cercetătorii lucrează în prezent la îmbunătăţirea capacităţii nutritive la grâu, manioc, cartofi dulci, şi banane. Noi varietăţi de porumb, sorg şi grâu sunt de asemenea în faza de cercetare pentru a asigura mai multă lizină, o importantă proteină din dietă. Sunt de asemenea în curs cercetări pentru a crea un “muştar golden” care să producă ulei de gătit îmbogăţit în provitamina A. Aceste cercetări precum şi multe altele vor asigura mai multe opţiuni agricole pentru îmbunătăţirea dietelor oamenilor săraci din lumea în curs de dezvoltare.

Mit: Datorită faptului că biotehnologia este controlată de companii multinaţionale, ţările în curs de dezvoltare nu vor avea acces la biotehnologie

Realitate: Ţările în curs de dezvoltare au recunoscut potenţialul biotehnologiei ca opţiune de îmbunătăţire a vieţii populaţiei lor. Companiile de biotehnologie nu reprezintă singura cale către această tehnologie.
Golden Rice, de exemplu, a fost relizat de către omul de ştiinţă elveţian Ingo Potrykus cu utilizarea fondurilor publice şi a contribuţiilor de caritate. Companiile de biotehnologie au jucat de asemenea un rol prin acordarea în mod gratuit de licenţe de drepturi de proprietate intelectuală legate de acest proiect. Cu asistenţă din partea Institutului de Cercetări Internaţionale pentru Orez (IRRI) ne aşteptăm ca Golden Rice sa fie în final disponibil pentru fermierii din toate ţările în curs de dezvoltare.
IRRI este unul din cele 16 centre de cercetări agricole internaţionale repartizate în întreaga lume care alcătuiesc o reţea cunoscută sub acronimul CGIAR – Grupul Consultativ pentru Cercetări Agricole Internaţionale. CGIAR este o asociaţie informală cu 58 membrii din sectorul public şi privat, incluzând Banca Mondială şi Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie (FAO) şi Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltate (UNDP). Guvernele Statelor Unite şi ţărilor europene finanţează de asemenea alte centre şi proiecte de cercetare care au drept scop îmbunătăţirea producţiei agricole.
Universităţile care conduc cercetări şi serviciile de extensie în agricultură asigură de asemenea o sursă de expertiză. De exemplu, cercetările privind cerealele boabe îmbogăţite cu proteine şi vaccinurile pe bază de plante pentru combaterea bolilor enterice sunt realizate în cadrul universităţilor care conduc cercetări cu fonduri publice. Sunt create de asemenea parteneriate de cercetare valoroase, cum ar fi proiectul mixt care implică Universitatea de Stat Michigan, Compania Monsanto, şi Institutul de Cercetări Tata Energy din India pentru crearea soiului de muştar Auriu (Golden Mustard) din care se  va produce ulei pentru gătit îmbogăţit în beta caroten. Companiile din sectorul biotehnologiei asigură, de asemenea, oportunităţi pentru cercetătorii din ţările în curs de dezvoltare pentru a studia şi lucra în Statele Unite.
Întreprinderile din sectorul privat, guvernele, organizaţiile intenaţionale, fundaţiile de caritate, şi universităţile care conduc activităţi de cercetare au toate obligaţia de a pune la dispoziţie fermierilor din ţările în curs de dezvoltare metodele şi produsele biotehnologiei.

↑ Sus ↑